Monthly Archives: November 2013

Efectul Nocebo. Opusul lui Placebo

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei !
Si intrucât mintea subconştientã este cea care controleazã corpul nostru şi intreaga viaţă, 
prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de intâmplări – unele plăcute, 
altele extrem de neplăcute.
 
Efectul placebo
Multă lume a auzit de efectul placebo.
 In cadrul unui experiment medical, ţi se admnistrază un medicament despre care ţi se spune că este foarte eficient – de pildă cu pansament gastric.
Din 100 de voluntari pe care se testează medicamentul, aproximativ 50 constată intr-adevăr că au scăpat de durerea de stomac.
Dar – surpriză !
Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţă de zahãr acoperitã de un inveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahãr.
Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ?
Forţa sugestiei.
Li s-a spus că se vor face bine, au fost convinşi că se vor face bine şi s-au făcut bine.
In fapt, subconştientul lor a fost convins de eficienţa medicamentului şi a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine.
Tot ceea ce mintea noastră crede, poate realiza.
 
Efectul nocebo
Mult mai puţini au auzit de efectul nocebo.
In cadrul unui experiment similar, ţi se administrează o pastilă despre care eşti avertizat că iţi va face rău – de pildă crampe stomacale.
De data aceasta, numărul celor ce se plâng de dureri la stomac este insă de 90% ! 
Evident era aceeaşi pastilã inofensivă cu zahăr.
IMPORTANT : Se constatã cã forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive (90% față de 50%). Aceasta concluzie a fost verificată în mai multe experiențe şi rezultatele ramân cam la acelaşi %.
 
Lucrul acesta trebuie să ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, oră de oră, unei adevărate avalanşe de mesaje negative , in primul rând prin presă .
Inundaţii, cutremure, avioane prăbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc,bârfe răutăcioase ale colegilor, accidente de maşină etc etc.
 
Aceste mesaje cu puternică valoare emoţională lucrează fără să ne dăm seama asupra subconştientului nostru.
Iar rezultatul este că ne merge prost fără să ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea intr-o viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se intâmple ce e mai rău. Si, de obicei, la ce te aştepţi, aşa se intămplă.
Dăm vina pe ursită, pe destin, pe guvern , pe socri , pe colegi , fără să observăm că, de fapt răul l-am provocat inconstient, noi însine.
Că l-am lăsat să pătrundă in mintea noastră ori de câte ori a vrut, fără să realizăm că trăim in casă cu un duşman.
 
Puneţi piciorul in prag !
 Incepând de astăzi inchideţi uşile pentru aceşti musafiri periculoşi.
Evitaţi să mai urmăriţi jurnalele cu ştiri negative.
Schimbaţi postul pe altceva. In fond aveţi 25 -30 -40 de canale prin firma de cablu. Urmăriţi emisiunile educative şi cele care să vă refacă starea optimistă.
Muzică, divertisment, etc.
 
v       Evitaţi persoanele negative, cele care permanent se vaietă , critică şi condamnă.
      Dacă aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rău, şeful dumneavoastră, gândiţi-vă foarte    
      serios să vă căutaţi un alt loc de muncă.
      Altfel, rămânând alături de ei, riscaţi să vă condamnaţi la o viaţă de eşec şi frustrare si
      poate, sa va îmbolnaviti cu adevarat.
 
v     Asociaţi-vă cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacă vreţi sã aveţi o viaţã de succes, trebuie sã staţi cãt mai mult in preajma unor oameni de succes.
      Invăţaţi de la ei, gândiţi ca ei, acţionaţi ca ei.
 
v     Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cărţi motivaţionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete şi CD-uri motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes, urmărind emisiuni radio şi Tv cu oameni de succes.
 
v    Pe scurt, folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative.
     Preluaţi controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastrã şi folosiţi- 
     le pentru a vã atinge obiectivele.
 
 
Ø  Vă sugerez un mic exerciţiu pe care să-l faceţi zilnic.
            Timp de două săptămâni
1) – nu vă mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastră, nici faţă de alţii
2) – nu mai urmăriţi  jurnalele de ştiri la TV
3) – nu ascultaţi văicărelile celor din preajmă, cereţi-le să schimbe subiectul.
 
Dacă aveţi răbdarea să faceţi acest exerciţiu, veţi observa că perspectiva asupra vieţii vi se va schimba.
 
Silviu Popa. PhD – Doctor în Ştiinţe
Sursa: http://www.informatia-zilei.ro

COMOARA DIN SEIF. NICOLAE VASILESCU – KARPEN A DESCOPERIT CEVA CE NU TREBUIE ŞTIUT. PILA KARPEN ESTE INVENTIA CARE SE VREA DEFINITIV UITATA, PIERDUTA, INGROPATA

 

La Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” din Bucureşti există o pilă electrică, construită de Vasile Carpăn, care funcţionează fără întrerupere de 70 de ani. Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre “Pila termoelectrică cu temperatura uniformă”,cunoscută sub numele de “Pila lui Carpăn”, realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva,
de aceea o ţine închisă în seif.
Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârşit fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, “Pila lui Carpăn” se încăpăţânează să funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare că a reuşit. Nicolae Vasilescu Carpăn a început să lucreze la acest proiect înainte de Primul Război Mondial.

 

“Pila” a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Carpăn, să se apuce de o asemenea “nebunie”.Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit.Vasilescu Carpăn susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.
Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă.Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, “Pila lui Carpăn” are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Carpăn, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit – respectând exact proporţiile celui existent – care să dezvolte o energie mult mai mare.
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Carpan nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate. Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.
Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul “Leonida”. Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie – adică să producă curent electric gratuit.
 

 

NICOLAE VASILESCU-KARPEN

22 decembrie 1870, Craiova — 2 martie 1964, Bucureşti
om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român
S-a născut în Craiova la 22 decembrie 1870. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.
Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 – şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu tezaRecherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement.
Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reintoarcă în patrie (1905).
     În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.
După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică – Vasilescu-Karpen “a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei”.
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). A scris numeroase tratate.- 1904 – Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement
– 1925 – Manual de electrotehnică generală
– 1942 – Electricitate
– 1957 – Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizicăSurse:
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982

 

PILE ELECTRICE
Pila electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energie rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electroozi şi un electrolit.
Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii. Pilele din Bagdad (au fost descoperite sute de astfel de dispozitive) reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice (controversate pentru că oarecari „specialişti” nu suportă ce nu stă scris în cartea de istorie).Istoria modernă (cunoscută) a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). Alţi savanţi şi-au adus aportul la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători (fizicieni, chimişti, instituţii, etc), dar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nici o istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva,
niciuna nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu – Karpen !
Concluzii

Pila Karpen nu se poate studia, nici măcar nu se poate vedea.

Pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant, acesta fiind un seif sau un gât.
Pila Karpen a fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere,evident, fie în mod voit, dezinformativ pentru a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă.Se crede totuşi că este folosită, nedovedit însă, de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.

Dezinformarea este completată cu extraordinar de slaba informare. Vechi articole au dispărut, cele rămase conţin informaţii contradictorii, foarte multe greşite şi se folosesc metode de „pierde-urma” cum ar fi rebotezarea inventatorului: astfel el poate fi găsit sub numele de Carpen sau chiar Carpan.

Locul unde se află pila Karpen se bănuieşte a fi seiful muzeului, dar platina şi argintul pot fi foarte bine şi la gâtul unei farmaciste sau a unei europarlamentare.
Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. În „Annales de l’Academie Roumaine” din 1944 el scrie articolul „Nouvelle théorie des piles électriques. Rôle des électrons. Piles contre­disant le second principe de la thérmo­dynamique” (Noua teorie a pilelor electrice. Rolul electronilor. Pile ce contrazic principiul al II-lea al termodinamicii). Oare de ce ne este atât de greu să ne dezbărăm de concepţii învechite, de preconcepţii îndoctrinate, de blocaje mentale, de buchia manualului tipărit în primă ediţie în 1956 ? După Newton a urmat Einstein, dar puţini sunt cei ce ştiu asta.
Şi o ultimă concluzie:
România este singurul mediu ostil dezvoltării inteligenţei româneşti.
Admin, Romania Megalitica

Sursa: Romania Megalitica

Secretele murdare ale industriei de procesare a alimentelor

http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/mancare-procesata.jpg                 

Dintotdeauna oamenii au procesat alimentele. Tăiem, înmuiem, gătim şi fermentăm mâncarea, o mărunţim şi o uscăm. Toate acestea sunt tipuri de prelucrare, relatează Foodmatters.tv.
Procesarea tradiţională are două funcţii: aceea de a face alimentele mai digerabile şi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilă. Alimentele procesate în mod tradiţional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaţii şi preparatele din carne, precum şi produsele din cereale, lactatele, murăturile.
Din păcate, în perioada modernă, am înlocuit procesarea locală a ţăranilor şi meşteşugarilor cu o procesare industrială, care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai nutritive şi digerabile. Procesarea industrială depinde de zahăr, făină albă, uleiuri procesate şi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici şi vitamine, tratament termic etc.
Haideţi să analizăm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat şi suc de portocale.
  • Cereale pentru micul-dejun
Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o pastă şi aşezate într-o maşinărie numită extruder. Boabele sunt forţate să iasă printr-o gaură mică la o temperatură şi o presiune mare, care le modelează în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizări, care le conferă un înveliş din ulei şi zahăr, pentru a le oferi acel aspect crocant.
Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care tratează boabele la o temperatură şi o presiune extrem de mare, şi subliniază faptul că procesarea distruge cea mai mare parte din conţinutul lor nutritiv. Procesarea denaturează acizii graşi, distruge chiar şi vitaminele sintetice ce sunt adăugate la sfârşitul procesului. Aminoacidul cu înalte calităţi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.
Chiar şi cerealele ambalate în cutii şi vândute în magazinele “sănătoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaşi tip de maşinării şi în mare parte în aceleaşi fabrici.
Având în vedere numărul uriaş de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aştepta să găseşti numeroase studii publicate care să descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor şi oamenilor. Însă, cerealele pentru micul-dejun reprezintă o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu există niciun alt produs pe Pământ care să aibă un profit atât de mare.
Cu acest profit s-a plătit păstrarea secretă a oricărui tip de lucrare ştiinţifică care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuşit să convingă reprezentanţii guvernului că nu există nicio diferenţă între o boabă naturală de grâu şi o boabă care a fost modificată prin procesul de extruziune.
  • Experimentele pe şobolani
Lucrări de cercetare nepublicate indică faptul că procesul de extruziune transformă proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul căruia patru grupuri de şobolani au primit un regim alimentar special.
Un grup a fost hrănit cu cereale integrale de grâu, apă şi vitamine şi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cereală obţinută în urma procesului de extruziune), apă şi aceeaşi soluţie nutritivă. Un al treilea grup a primit apă şi zahăr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afară de apă şi substanţe nutritive sintetice.
Şobolanii care au primit grâu integral au trăit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apă şi vitamine, au trăit aproximativ două luni, iar animalele cu un regim pe bază de apă şi zahăr alb au trăit aproximativ o lună. Studiul a arătat faptul că şobolanii care au primit apă, vitamine şi grâu expandat au murit în mai puţin de două săptămâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.
Aceste rezultate sugerează faptul că există ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine din structura moleculară, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificări chimice care transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.
Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetătorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupuri: un grup a fost hrănit cu fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb şi apă, iar grupul de control a primit mâncare de şobolani şi apă.
Şobolanii din grupul de control au rămas sănătoşi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici şi au murit de malnutriţie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb şi au avut şi apă au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!
Mai mult, înainte de moarte, şobolanii care au fost hrăniţi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au făcut crize, s-au muşcat între ei şi în final au intrat în convulsie.Autopsia a descoperit existenţa unei disfuncţii a pancreasului, ficatului şi rinichilor şi o degenerare a nervilor măduvei spinării, toate acestea fiind semne ale şocului de insulină.
Concluzia înspăimântătoare a acestui studiu a fost aceea că au existat mai multe “substanţe hrănitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumă, însă rezultatele nu au fost deloc amuzante.
Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunătăţite cu substanţe nutritive sintetice, agenţiile de reglementare spun că acestea sunt sănătoase, la fel ca şi boabele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50% dintre calorii sub formă de zahăr.
  • Procesul de extruziune
Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modifică structura proteinelor.
Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organisme proteice.Literatura ştiinţifică conţine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizează schimbările ce se produc în compoziţia, forma şi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca şi rezultat al procesului de extruziune.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugerează faptul că zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacţiona atât unele cu celelalte, cât şi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuşi care sunt străini pentru corpul uman.
Procesul de extruziune dispersează proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aşa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb. http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/terci.jpg
  • Terciul de modă veche
Există o singură modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaţi produsele acestora. Aşadar, ce o să mănânci la micul-dejun în loc de cereale şi fulgi de porumb? O alegere foarte bună sunt ouăle, indiferent de modul în care sunt gătite. În ceea ce priveşte boabele, terciul făcut din boabe non-extrudate furnizează o hidratare şi o hrănire excelentă la un preţ economic.
Boabele precum ovăzul, ar trebui tăiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienţii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanţi, inhibitori de enzime care împiedică digestia şi acidul fitic care blochează mineralele.
De asemenea, acest tratament poate să desfacă proteinele complexe din boabele de cereale.Înmoi boabele de cereale în apă caldă şi adaugi o linguriţă de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lămâie sau oţetul. A doua zi dimineaţă, cerealele tale se vor găti în doar câteva minute.
Cel mai bine este să mănânci terciul cu unt sau smântână, aşa cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele solubile în grăsimi A, D şi K2, nu poţi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grăsimile din unt şi smântână încetinesc eliberarea de glucoză în fluxul sanguin, astfel încât zahărul din sânge să rămână stabil de-a lungul întregii dimineţi.
  • Laptele
Laptele este unul din alimentele cele mai reuşite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuşi, în sistemul industrial actual, vacile sunt ţinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toată viaţa lor, le dăm o hrană necorespunzătoare cum ar fi soia, deşeuri de la produsele de panificaţie şi lăturile de la procesul de producţie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui să le mănânce.
Mediul închis şi alimentaţia necorespunzătoare fac vacile să se îmbolnăvească, astfel că, animalele ajung să aibă nevoie de antibiotice şi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producţiei de lapte. Aceste vaci produc cantităţi mari de lapte apos cu doar jumătate din cantitatea de grăsimi necesară, în comparaţie cu laptele produs de vacile care mănâncă iarbă. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.
În interiorul acestor fabrici, laptele este refăcut în totalitate. Centrifugile separă laptele în grăsimi, proteine şi alte elemente solide şi lichide. Odată repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obţinerea laptelui integral, cu un conţinut redus de grăsimi şi fără grăsimi. Cantitatea care rămâne în plus, va merge către producţia de unt, smântână, brânză şi alte produse lactate.
Industria lactatelor promovează laptele cu puţine grăsimi şi pe cel degresat deoarece poate obţine mai mulţi bani din utilizarea grăsimilor de unt la producţia de îngheţată.
Laptele este pasteurizat la 161oF timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oţel inoxidabil superîncălzite. Dacă temperatură depăşeşte 230oF (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gătit, dar este steriil şi are o durată de viaţă lungă şi stabilă la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grăsimi, astfel încât laptele să nu se separe. Odată procesat, laptele va rezista timp de două săptămâni, şi nu doar câteva zile, aşa cum este normal.
Procesarea face laptele să fie dificil de digerat şi transformă proteinele, făcându-le alergene.Animalele hrănite cu lapte pasteurizat dezvoltă în mod exclusiv deficienţe nutritive şi devin sterile după doar câteva generaţii.
  • Sucul de portocale
Acum să ne îndreptăm atenţia şi înspre sucul de portocale, o parte importantă din “micul dejun” sănătos, alături de cereale şi lapte cu grăsimi puţine. Un articol dezvăluie faptul că “o nouă fabrică de procesare a sucului de portocale este complet automatizată şi poate procesa până la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajă şi hrana pentru animale”.
Noua metodă de producţie a sucului presupune introducerea în maşinărie a întregii portocale.Culturile convenţionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterază, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maşinăriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obţinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugă acizi pentru a stoarce şi ultima picătură de suc din aceste portocale.
Aşadar, sucul de portocale poate fi o băutură extrem de toxică. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o rată mare de cazuri de demenţă.
În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit că în sucul de portocale existau compuşi care puteau provoca apariţia cancerului. Într-o altă analiză ştiinţifică, procesele de filtrare cu gel şi cromatografie lichidă de înaltă performanţă au fost utilizate pentru a obţine fracţii mutagene din sucul de portocale încălzit.
Prin urmare, dacă doreşti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evită sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale şi un grapefruit: procesează sucul singur! Amestecă sucul proaspăt cu apă minerală şi un vârf de sare şi obţii o băutură revigorantă.
  • Prepararea optimă a mâncării – făcută cu dragoste
Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.
Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.
 “Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”
Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.
Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană cu adevărat sănătoasă.
Articol realizat pe baza unei prezentari la Conferinta anuala a Sanatatii Consumatorului din Canada, de autoarea Sally Fallon Preluare articol de pe http://www.financiarul.ro
preluare de pe sursa:
http://newsinfo1000.wordpress.com/2013/03/18/secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor-2/

Profesor de neuroeconomie al Universității Emory, SUA: „Câinii sunt, și ei, oameni”

Foto: 1ms.net

 

Timp de doi ani, un colectiv de cercetători condus de Gregory Berns, profesor de neuroeconomie alUniversității Emorydin Statale Unite, a studiat cortexul a peste zece câini cu ajutorul scannerelor cu rezonanță magnetică (MRI).
Câinii au fost dresați să intre în scanner fără a fi constrânși.
Scopul studiului este determinarea modului în care funcționează creierul câinilor și cum îi privesc ei pe oameni.
Într-un articol publicat azi, în secțiunea „Opinii” a ziarului The New York Times, Berns susține că este forțat să tragă următoarea concluzie: „Câinii sunt, și ei, oameni”.

Iată, în continuare, în traducere, un fragment important al acestui articol.
„Întrucât câinii nu pot vorbi, cercetătorii au fost constrânși să se raporteze la observațiile comportamentale, pentru a deduce ceea ce câinii gândesc. Asta e o treabă complicată. Nu poți întreba un câine de ce face ceva și ce simte. Perspectiva de a scormoni în emoțiile animalelor îi sperie pe mulți cercetători. Așa că, a fost mai simplu să se evite răspunsurile dificile despre sensibilitățile și sentimentele animalelor, fiindcă ele nu pot răspunde.
Nu puteau răspunde.
Fiindcă ne permite să ne uităm direct în creierul lor și, scurtcircuitând limitările științei comportamentale, MRI ne dezvăluie starea internă a câinilor. Imagistica cu rezonanță magnetică se face în spații izolate, zgomotoase. Oamenilor nu le plac din această cauză și fiindcă trebuie să rămână complet nemișcați în timpul procedurii. În practica veterinară convențională, câinii trebuie anesteziați înainte de scanare, pentu a nu se mișca. Dar nu poți studia cum funcționează creierul unui animal aflat sub anestezie, nu poți afla nimic despre percepții și emoții.
De la bun început, i-am tratat pe câinii din studiul nostru ca pe niște persoane. Am utilizat un formular de consimțământ remodelat după cel folosit în cazul copiilor, dar semnat de stăpânii câinilor. Am subliniat că participarea este voluntară și că renunțarea la participare este posibilă oricând. Am folosit doar metode pozitive de dresaj. Fără sedare și fără restricții. Atunci când câinele nu voia să fie în scanerul MRI, putea să plece. La fel se întâmplă în cazul voluntarilor umani.
Câinele meu Callie a fost primul participant la studiu. Salvată dintr-un adăpost pentru câini, Callie e o corcitură de terrier, cu blana neagră, și era doar piele și os când am adoptat-o. Urmându-și chemarea ancestrală, preferă să vâneze veverițe și iepuri în grădina din spatele casei, decât să-mi lenevească în poale. Are o curiozitate nativă, fapt care a dus-o, probabil, în adăpost, dar a făcut și ca antrenamentul să fie foarte ușor.
Cu ajutorul prietenului Mark Spivak, un dresor de câini, am început prin a o învăța să intre într-un simulator de scaner MRI, pe care l-am construit în sufragerie. A învățat să urce scările în tub, să își așeze capul într-un rezemător special pentru bărbia ei și să rămână nemișcată ca o stâncă timp de până la 30 de secunde. A învățat și să poarte protecții pentru urechi, necesare pentru auzul ei sensibil – nivelul de zgomot în interiorul scannerului este de 95 de decibeli.
După luni de antrenament și câteva erori în timpul primelor tentative cu scanerul MRI real, am fost răsplătiți cu prima hartă a activității ei cerebrale. Pentru primul nostru test, am măsurat răspunsul creierului lui Callie la un semnal cu două mâini. În experimentele ulterioare, ale căror rezultate încă nu le-am publicat, am determinat care părți ale creierului său sunt implicate în distingerea mirosurilor familiare și nefamiliare de oameni și câini.
Curând, comunitatea locală a posesorilor de câini a aflat despre studiul nostru. În decursul unui an, am adunat o echipă de peste 10 câini cu „certificat MRI”.
Deși abia începem să răspundem întrebărilor ușoare despre creierul canin, nu putem ignora similaritățile izbitoare dintre câini și oameni, atât în structura cât și în funcționalitatea unei regiuni cheie a creierului: nucleul caudat.
Bogată în receptori ai dopaminei, regiunea caudată este localizată între trunchiul cerebral și cortex. La om, are un rol cheie în anticiparea unor lucruri ce ne plac, precum mâncarea, dragostea, banii.
Putem determina, însă, ce gândește o persoană, doar măsurându-i activitatea caudată? Din pricina extraordinarei complexități a conexiunilor dintre diferitele regiuni ale creierului, nu este îndeobște posibil să legi o singură funcție cognitivă sau o emoție de o singură regiune a creierului. Dar, nucleul caudat ar putea fi o excepție. Anumite părți ale regiunii sunt activate consistent de lucrurile care ne bucură. Activarea caudată este atât de clară, încât, în circumstanțele adecvate, putem prevedea, cu ajutorul ei, preferințele pentru mâncare, muzică și chiar frumusețe.
La câini, am descoperit că activitatea nucleului caudat crește în răspuns la semnalul mânilor ce indică apropierea momentului hrănirii. Nucleul este activat, de asemenea, de mirosul persoanelor familiare. În testele preliminare, s-a activat la întoarcerea stăpânului care ieșise temporar din câmpul vizual. Dovedesc aceste descoperiri că suntem iubiți de câini? Nu tocmai. Dar multe dintre aceleași lucruri ce activează nucleul caudat la om, activează aceeași regiune din creierul câinilor. Neurocercetătorii numesc asta o homologie funcțională și poate fi un indiciu al emoțiilor canine.
Abilitatea de a experimenta emoții pozitive precum dragostea și atașamentul, ar însemna că nivelul de sensibilitate al câinilor este comparabil cu al copiilor. Această abilitate sugerează o regândire a modului în care îi tratăm pe câini”, conchide Berns, care întrevede că, într-o bună zi, câinii vor avea statut de persoane, cu unele drepturi similare celor acordate oamenilor.
Oricât ar pufni cu dispreț scepticii, istoria ne-a demonstrat că omul a suferit sute, chiar mii de ani, de prejudecăți ce au fost dinamitate de descoperirile științifice. Iar același lucru se poate petrece în cazul câinilor. Câinele este cel mai bun prieten al omului și poate va veni ziua în care și reciproca să fie adevărată.

sursa: selectnews.ro

Cancerul media! Dupa ce v-au “eutanasiat” cainii, hingherii de la Realitatea TV va eutanasiaza acum si copiii!!

Dupa cum era usor de anticipat, “eutansia” nu se va termina in Romania odata cu bietii caini maidanezi. Tocmai a inceput eutanasierea copiilor!! Mai precis a fetitelor…Dupa ce tocmai au rezolvat cainii maidanezi, Realitatea TV a trecut acum la sterilizarea si eutanasierea fetitelor de 11 ani! De data asta, cu un mic ajutor din partea fundatiei familei Geoana, Fundatia Renasterea!(sic!) Dupa ce, in urma cu cativa ani, au inregistrat un esec rasunator in manipularea parintilor de fetite, Realitatea TV si fundatia Geoana au revenit in forta! Si, se pare ca de data asta nu se vor lasa atat de usor pana nu vor steriliza toate fetitele si adolescentele din Romania!! Cu mijloace blande…ca pe maidanezi! Mai precis, Fundatia Famigliei Geoana – “Renasterea” a fost implicata in sterilizarea fetitelor Romaniei prin vaccinul criminal Gardasil.

Cititi mai mult AICI.

In urma cu cativa ani, campania de manipulare a parintilor in vederea vaccinarii fetitelor cu Gardasil purta numele “Tu decizi pentru sănătatea fiicei tale. Informează-te!” si s-a derulat “cu sprijinul Ministerului Educaţiei, cu susţinerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), a UNICEF şi a Fondului ONU pentru Populaţie, fiind finanţată integral de către companiile producătoare a vaccinurilor anti-HPV, respectuv Merck Sharp & Dohme si Glaxo Smith Kline.

Sa mai amintim in treacat ca acestea sunt companii americane, iar Mircea Geoana a fost pentru multi ani, oricat ar parea de neverosimil, ambasadorul Romaniei in SUA. Culmea, vaccinul Gardasil este considerat deosebit de periculos si este interzis in SUA!

Evident, in urma cu cativa ani, campania a fost un esec rasunator! In ciuda resurselor imense alocate, foarte putini parinti fiind convinsi sa-si sterilizeze fetitele.

Dupa cum spuneam, campania de sterilizare condusa de Realitatea & Geoana a revenit in forta! Si de data asta, acestia nu vor mai renunta pana nu-si vor vedea dus la capat planul diabolic…

Iata titlul unei stiri publicata(si actualizata) pe site-ul Realitatea pe 27 septembrie 2013…

“Toate fetiţele cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani TREBUIE SĂ SE PREZINTE URGENT la medic”

Remarcati caracterul imperios semnalat prin MAJUSCULE si sublinierea urgentei absolute prin cuvantul “URGENT”(scris, de asemenea, cu majuscule).

Iata, in continuare, intreaga stire, publicata pe 27 septembrie 2013:

Programul privind vaccinarea gratuită anti HPV a fetiţelor a fost sistat de Ministerul Sănătăţii. Părinţii care au fetiţe cu vârsta între 11 şi 14 ani trebuie să se prezinte imediat la medic.

Medicii de familie vor chema la discutii parintii fetitelor cu varsta intre 11 si 14 ani, pentru a le explica despre noul program de vaccinare a copilelor impotriva cancerului de col uterin, scrie bzi.ro.

Lista cu micutele care vor fi vaccinate gratuit in cadrul unui nou program finantat de Ministerul Sanatatii va fi inaintata de medicii de familie Directiei de Sanatate Publica. Necesarul de doze de vaccin HPV, care protejeaza femeile de virusul uman papiloma, va fi trimis la minister.

“Programul de vaccinare gratuita, care s-a derulat pana acum la fetitele cu varsta intre 11 si 12 ani, dar si tinerelor cu varsta intre 13 si 26 ani, a fost sistat. Practic, programul nu mai exista. Ministerul Sanatatii va incepe un nou program de vaccinare gratuita impotriva cancerului de col uterin pentru fetitele cu varsta intre 11 si 14 ani. Probabil vaccinarea va incepe in luna octombrie. Nu am primit inca toate datele de la Ministerul Sanatatii. Medicii de familie vor discuta cu parintii si cei care sunt de acord cu vaccinarea vor fi trecuti pe o lista care va fi trimisa la DSP.

Astfel se va evita sa se cumpere mai multe doze si sa nu avem cui sa le administram. Vaccinul HPV va fi identic cu cel administrat in programul care a fost sistat”, a declarat Marius Voicescu, purtator de cuvant la Directia de Sanatate Publica Iasi.

Vaccinul HPV protejeaza impotriva a patru radacini de HPV: doua care cauzeaza leziuni genitale si doua care provoaca aproape 70 la suta din cazurile de cancer de col uterin. Medicii de specialitate spun ca peste jumatate din persoanele active sexual vor contacta acest virus la un moment dat.

sursa: badpolitics

Medic clujean recomanda doctorilor sa nu mai prescrie chimioterapie deoarece extinde tumorile

Medicul Teofil Lungu de la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială Cluj face apel către doctori să nu mai prescrie chimioterapie în cazurile de cancer la cap sau la gât, pentru că nu au rezultate, tumorile se extind, iar efectele sunt “catastrofale”, el spunând că sunt sute de astfel de cazuri.

Medicul Teofil Lungu de la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială ClujTeofil Lung, fost şef al Clinicii de Chirurgie Maxilo – Facială din Cluj-Napoca, a declarat, marţi, că la această unitate medicală ajung foarte mulţi pacienţi cu cancer la cap sau la gât care au urmat chimio şi cobaltoterapie şi la care tumorile canceroase s-au extins.

“Am un mesaj către colegii medici, pentru că fenomenul este, deja, unul cronic, sunt sute de cazuri. Medicii la care se prezintă pacienţii au învăţat în şcoală şi au imprimat în mintea lor de medici ideea că în secolul XXI cancerul se rezolvă cu chimioterapie şi cobaltoterapie. Fac o mică biopsie pacientului şi îl trimit spre aceste terapii. Sunt sute de cazuri care au trecut prin aceste faze şi nu au niciun rezultat. Mesajul meu vine spre aceşti colegi medici, că acest cancer de cap şi gât nu reacţionează nici la chimioterapie, nici la cobaltoterapie, indiferent cât sunt de performante”, a declarat Lung. El a mai spus că sunt “pacienţi iradiaţi cu aparatură ultramodernă, care au ajuns la clinică având tumora în extensie“.

“Să ştie pacienţii că foarte multe forme de cancer noi le putem vindeca în proporţie de sută la sută. Sunt situaţii în care aceste cancere, prin terapie chirurgicală bine dirijată, se vindecă în totalitate, fără chimioterapie sau cobaltoterapie. Îi rog pe colegii mei medici să renunţe la aceste idei de a face terapiile acestea”, a afirmat Lung. Potrivit acestuia, medicii respectivi nu ar trebui să lase pacientul “în forme depăşite de boală”, cu invazie oculară, nazală sau cerebrală a tumorii, care puteau fi tratate, cu succes, în faze incipiente.Medicul Teofil Lungu

“Sunt sute de cazuri purtate prin clinici din ţară sau străinătate, cazuri de tumoare avansată şi ne pun în situaţia de a face lucruri imposibile. Noi putem să îi ajutăm pe aceşti oameni, dar vin prea târziu. Tratamentele de chimio sau cobaltoterapie nu numai că nu sunt eficiente, dar au efecte secundare catastrofale asupra sistemului de apărare a organismului”, susţine fostul şef al Clinicii de Chirurgie Maxilo – Facială Cluj-Napoca.

Potrivit acestuia, chimioterapiile distrug măduva hematoformatoare, iar organismul este pus în situaţia de a nu se mai putea apăra. Teofil Lung a adăugat că citostaticele sunt medicamente din care se câştigă “foarte mult”, fiind cele mai scumpe de pe piaţă, iar unii medici “din asta trăiesc”. “Unii din asta trăiesc, îi trimit pe pacienţi să facă şedinţe de chimioterapie, chiar dacă nu e cazul, sunt afaceri extraordinare. Nu există tumoare pe lumea asta, şi este dovedit histopatologic, care să fie tratată cu chimioterapie şi să dispară. Nu am văzut asta în 40 de ani de carieră”, a afirmat Teofil Lungu.

El a dat exemplul unui pacient în vârstă de 65 de ani din Buftea, care a urmat zeci de şedinţe de chimio şi cobaltoterapie, a suferit cinci operaţii şi a ajuns la clinica din Cluj-Napoca, sperând că se mai poate face ceva. “A fost operat la Spitalul Colţea din Bucureşti de un profesor universitar care a intrat un pic şi a zis că mai mult nu poate şi l-a trimis la iradiere, la cobalto şi chimioterapie. Este o invazie formidabilă a tumorii care a trecut din partea stângă a feţei în partea dreaptă, a atins ochiul stâng, nasul şi maxilarele. A mai suferit alte patru operaţii şi a avut zeci de şedinţe de chimio şi cobaltoterapie. Şi a venit la noi să îl operăm. Putea fi rezolvat în prima fază, fără să îi scoatem ochiul, dar acum tumora a ajuns la baza craniului şi ajunge în creier. Noi va trebui să îi scoatem ochiul, să scoatem nasul şi maxilarul, va trebui transplant de faţă”, a declarat chirurgul clujean.

Medicul Teofil LunguPacientul respectiv, Radu Gheorghe, a declarat, la rândul său, că în urma şedinţelor de chimio şi cobaltoterapie tumora la sinusuri de care suferă s-a extins. “Am făcut din 2011 un număr de 31 de şedinţe de radioterapie şi 12 de şedinţe de citostatice şi cinci operaţii. Cred că a fost vorba de o greşeală profesională în cazul meu, specialiştii trebuie să sesizeze aceste situaţii. Am avut încredere în medici şi am mers pe mâna lor. Mi-au spus că citostaticele şi radioterapia vor micşora tumora, dar nu a fost adevărat, din contră, a crescut”, a spus pacientul.

Un alt pacient din Bucureşti, în vârstă de 68 de ani, a fost diagnosticat cu un cancer viscerocranios şi a fost trimis la chimioterapie şi cobaltoterapie, iar sub aceste terapii tumora a crescut şi a invadat hemifaţa stângă, maxilarul şi mandibula. “A fost operat la Clinica de Chirurgie Maxilo – Facială din Cluj-Napoca, dar problema este cu tegumentul după iradiere, astfel încât nu se închide zona, nu se unesc plăgile. Nu putem face nici microchirurgie. Mergem pe o soluţie să închidem cât putem”, a explicat medicul Teofil Lung. Pacientul, Dumitru Răducanu, a declarat, la rândul său, că şedinţele de chimioterapie şi cobaltoterapie urmate i-au făcut “mult rău”.
Sursa: www.mediafax.ro/social/noi-date-despre-chimioterapie-apelul-unui-medic-catre-colegii-de-breasla-doctorii-sa-nu-o-mai-prescrie-tumorile-se-extind-efectele-sunt-catastrofale-10955529

Clasa guvernantă transnaţională expusă – Peter Phillips şi Kimberly Soeiro

Elita mondială, 1% global
Studiul de faţă îşi propune să răspundă la următoarele întrebări: cine este acel 1% al elitelor mondiale şi în ce măsură acestea operează organizat pentru a obţine câştiguri în defavoarea restului de 99%? Vom analiza pentru început doar un segment din acest procent de 1% şi anume sectorul extracţiei zăcămintelor naturale, ale cărui companii, pentru a se îmbogăţii, exploatează din sol materiale de bun comun folosind forţă de muncă ieftină.

Acesta include companii extractoare de petrol, gaz şi diverse minereuri iar valoarea materialului îndepărtat depăşeşte cu mult costul actual al procesului de extracţie. Analizăm deasemenea sectorul investiţiilor: companii a căror principală activitate este comasarea şi reinvestirea capitalului. Acest sector include la nivel global bănci centrale, firme de management şi investiţii majore de capital şi alte companii precum cele de asigurări, al căror scop principal este comasarea şi apoi reinvestirea banilor. În cele din urmă vom analiza modul în care reţelele globale ale puterii centralizate – elita mondială, companiile şi diversele guverne aflate în slujba lor – planifică, manipulează şi implementează politici guvernamentale ce favorizează în permanenţă concentrarea puterii şi a bogăţiei. Demonstrăm cum imperiul mediatic-militaro-industrial SUA–NATO acţionează în serviciul clasei corporatiste transnaţionale pentru protejarea capitalului internaţional.

Bogaţi şi săraci
Mişcarea de tip „Occupy“ a dezvoltat o mantră ce se adresează marii inegalităţi de putere şi bogăţie dintre cel mai bogat un procent al lumii şi noi restul, 99 de procente. În timp ce mantra celor 99% serveşte în mod categoric ca şi mijloc motivaţional pentru o implicare deschisă, există puţine informaţii despre componenţa celor 1% şi despre modul în care aceştia menţin puterea mondială. Cu toate că un număr însemnat de studii academice au avut ca subiect elita din SUA, doar în ultima decadă şi jumătate au început să apară cercetări asupra clasei corporatiste transnaţionale. [i]
Cartea autorului Leslie Sklair, The Transnational Capitalist Class publicată în 2001, este una din primele lucrări ce a abordat ideea existenţei unei interconexiuni în cadrul acelui un procent al capitalismului global. [ii] Sklair a demonstrat cum globalizarea a conferit corporaţiilor transnaţionale roluri internaţionale lărgite, originea acestora devenind mai puţin importantă în comparaţie cu acordurile internaţionale dezvoltate de Organizaţia Mondială a Comerţului şi de alte instituţii internaţionale. În anul 2000, Sklair publica într-o lucrare academică: „Clasa capitalistă transnaţională poate fi analitic împărţită în patru mari segmente: (i) proprietarii şi administratorii corporaţiilor transnaţionale precum şi asociaţii locali ai acestora; (ii) birocraţii şi politicienii; (iii) specialiştii internaţionali; (iv) elitele de consum (comercianţii şi media)… Este deasemenea important de semnalat… clasa capitalistă transnaţională şi fiecare dintre componentele sale nu sunt întotdeauna la unison în fiecare privinţă… “ [iii]
Din estimări, averea totală mondială este de până la 200 trilioane de dolari SUA, Europa şi Statele Unite deţinând aproximativ 63 de procente.
Pentru a face parte din jumătatea cea mai bogată a lumii, după ce au fost scăzute datoriile, un adult are nevoie doar de 4.000 $ în bunuri. Un adult are nevoie de mai mult de 72.000 $ pentru a fi inclus în top 10% al deţinătorilor de avere la nivel mondial, şi mai mult de 588.000 $ pentru a fi membru în top 1%. În 2010, cei aflaţi în top 1% cei mai bogaţi oameni la nivel mondial, au ascuns în diverse locaţii pe glob, în conturi bancare secrete scutite de taxe, între 21 şi 32 trilioane de dolari. [iv] În acest timp, cealaltă jumătate mai săracă a globului deţinea însumat mai puţin de două procente din averea globală [v].
Banca Mondială raporta în anul 2008, faptul că 1,29 miliarde de oameni trăiau în sărăcie extremă, cu mai puţin de 1,25 $ pe zi, iar încă 1,2 miliarde trăiau cu mai puţin de 2$ zilnic. [vi] Starvation.net semnala că cel puţin 35.000 de persoane, în majoritatea lor copii, mor zilnic de foame.[vii] Global, fermierii produc mai multe alimente decât este necesar pentru a hrăni adecvat întreaga populaţie, cu toate acestea însă, speculanţii de mărfuri şi comercianţii de cereale gigant precum Cargill controlează distribuţia şi preţul mondial la alimente. [viii] A adresa puterea pe care acei 1% o deţin – a identifica cine sunt şi care le sunt obiectivele – este în mod clar o problemă de viaţă şi de moarte.
De-a lungul istoriei, diverse entităţi puternice au capturat şi concentrat averi prin campanii de cucerire. Odată obţinute, acestea pot fi folosite pentru a înfiinţa mijloace de producţie, precum morile britanice de bumbac din vechime, ce exploatau puterea de muncă a muncitorilor pentru a produce bunuri a căror valoare de schimb era mai mare decât costul muncii – un proces analizat de Karl Marx în „Capital“.[ix] O fiinţă umană este capabilă să producă un articol de o anumită valoare. Firme organizate angajează muncitori ce sunt plătiţi sub valoarea puterii lor de muncă. Rezultatul este obţinerea a ceea ce Marx numea „plusvaloarea“, ca surplus la costul muncii. Crearea de plusvaloare permite proprietarilor mijloacelor de producţie să concentreze şi mai mult capital. În plus, acumularea de capital accelerează exploatarea resurselor naturale de către antreprenorii privaţi – chiar dacă aceste resurse naturale sunt de fapt moştenirea noastră comună, a tuturor.[x]

Sectorul extracţiei de zăcăminte: Freeport – McMoRan
Freeport-McMoRan Copper & Gold Inc. (FCX) este cea mai mare companie extractoare de aur şi cupru la nivel mondial. Aceasta controlează zăcăminte imense în Papua [de Vest], Indonezia şi activează deasemenea în America de Nord şi de Sud, precum şi în Africa. În anul 2010, Freeport a înregistrat câştiguri de 18,9 miliarde $ şi un venit net de 4,2 miliarde $.[xi]
La mina Grasberg din Papua sunt angajaţi 23.000 de muncitori, plătiţi cu mai puţin de trei dolari pe oră. În septembrie 2011, muncitorii au intrat în grevă solicitând salarii mai mari şi condiţii mai bune de muncă. Freeport le-a oferit o creştere salarială de 22 de procente dar greviştii au spus că nu este suficient şi au solicitat o creştere salarială comparabilă cu standardele internaţionale de 17-43 $ pe oră. La această dispută s-a adăugat şi nemulţumirea triburilor locale din cauza poluării şi a drepturilor de folosire a terenului, astfel că membrii acestora, înarmaţi cu suliţe şi săgeţi,   s-au alăturat angajaţilor Freeport, blocând drumurile de acces către mină.[xii] În timpul tentativei greviştilor de a bloca autobuzele cu muncitori aduşi să îi înlocuiască, forţele de ordine finanţate de Freeport au omorât şi rănit mai mulţi protestatari.
Freeport a ajuns în atenţia internaţională pentru plăţile ce le-a efectuat autorităţilor locale ca să le garanteze securitatea. Din 1991 şi până în prezent Freeport a plătit aproape 13 miliarde $ guvernului din Indonezia – reprezentând una din cele mai mari surse de venit ale acestuia – la o rată de redevenţă de 1,5 % pentru aurul şi cuprul extras. Ca urmare, poliţia regională şi armata indoneziană se află la bunul lor plac. Cunoscuta organizaţie nonguvernamentală Imparsial ridică această cifră la 14 milioane de dolari anual.[xiii] Aceste plăţi au atras atenţia asupra altor plăţi mai mari, făcute de-a lungul anilor de Freeport către forţele militare indoneziene, care, o dată făcute publice, au declanşat o anchetă a Comisiei pentru Valori Mobiliare şi Operaţiuni Bursiere SUA pentru a stabili responsabilitatea companiei Freeport în conformitate cu Legea SUA privind Practicile de Corupţie din Străinătate.
În plus, poliţia şi armata au fost deseori criticate pentru încălcarea drepturilor omului în special în regiunile izolate de munte, acolo unde o mişcare separatistă activa de decenii. Amnesty International a documentat numeroase cazuri de folosire nejustificată a forţei împotriva greviştilor şi susţinătorilor acestora. Spre exemplu, în Jayapura, capitala Papua, forţele de securitate indoneziene au atacat o adunare populară precum şi muncitorii grevişti de la mina Freeport din sudul muntos al ţării. Cel puţin cinci oameni au fost ucişi şi mulţi alţii au fost răniţi în atacuri, ceea ce demonstrează o folosire excesivă şi continuă a forţei brute împotriva manifestanţilor paşnici. Pe 19 octombrie 2011, a avut loc un alt atac brutal şi nejustificat împotriva a mii de protestatari paşnici din Papua ce îşi manifestau legal dreptul la adunare şi libertate a expresiei. În urma intervenţiei, şase protestatari au fost arestaţi pentru trădare, sute au fost reţinuţi, mult mai mulţi răniţi şi cel puţin trei au fost ucişi.[xiv]
Pe 7 noiembrie 2011, Jakarta Globe semnala: „Greviştii de la Freeport-McMoran Copper & Gold, filiala din Papua, şi-au micşorat pretenţiile de mărire a salariului minim garantat de la 7,5$ la 4$ pe oră, după cum a afirmat Sindicatul Muncitorilor din Indonezia (SPSI)…“[xv]
Muncitorii Freeport de la mina de cupru Cerro Verde din Peru au intrat deasemenea în grevă cu aproximaţie la aceeaşi dată, evidenţiind dimensiunile globale ale problemei. Angajaţii Cerro Verde au solicitat o mărire de salariu de 11 procente, compania oferindu-le doar trei. Greva peruviană a luat sfârşit pe 28 noiembrie 2011.[xvi,xx]
În data de 14 decembrie 2011, Freeport a anunţat un acord cu mina din Indonezia, contractual colectiv de muncă fiind extins cu doi ani. Muncitorii urmau să primească pentru început un salariu de bază de 2$ pe oră, ca apoi să fie mărit cu 24% după primul an şi 13% după cel de-al doilea. Acordul includea deasemenea îmbunătăţiri la diverse beneficii şi un bonus unic la semnătură echivalent cu salariul pe trei luni. [xvii]
În ambele greve de la Freeport, guvernul a exercitat presiuni asupra manifestaţiilor, pentru ca acestea să înceteze. Nu numai că intervenţia forţelor locale de poliţie şi militare a fost evidentă, dar au existat şi interese internaţionale la nivel înalt. În tot acest timp, administraţia Obama a ignorat încălcările brutale ale drepturilor omului din Indonezia şi în schimb a întărit legăturile militare bilaterale. Secretarul American al Apărării, Leon Panetta, ce a sosit în Indonezia imediat după atacul din Jayapura, nu a condamnat în nici un fel agresiunea şi a „reconfirmat sprijinul SUA pentru apărarea integrităţii teritoriale a Indoneziei“. În plus, Panetta se pare că ar fi apreciat modul în care greva a fost gestionată.[xviii] Simpla menţiune a grevei de către acesta atestă faptul că în joc se află profitul şi interesul marilor corporaţii internaţionale la cel mai înalt nivel al puterii mondiale.
Pentru a consolida relaţiile bilaterale, preşedintele SUA Barack Obama a vizitat Indonezia în noiembrie 2011 ca parte a eforturilor crescute ale Washingtonului de a combate influenţa Chinei în Asia şi Pacific. Preşedintele Obama a anunţat recent faptul că Statele Unite în cooperare cu Australia vor începe prin rotaţie desfăşurarea a 2.500 de puşcaşi marini la o bază militară din Darwin, o măsură destinată să consolideze prezenţa SUA în regiune şi să permită celor două state realizarea unor exerciţii militare comune. Există însă unele voci care susţin că SUA are de fapt o agendă ascunsă. Publicaţia thailandeză The Nation a sugerat că puşcaşii marini americani ar putea fi staţionaţi în Darwin pentru a garanta de la distanţă securitatea minei de aur şi cupru din Papua de Vest aparţinând companiei americane Freeport, aflată la mai puţin de două ore de zbor.[xix]
În Indonezia, opinia publică este puternic împotriva companiei Freeport.[xxi] Greviştii Freeport au câştigat susţinerea mişcării Occupy din SUA atunci când, pe 28 octombrie 2011, activişti din Occupy Phoenix, Timorul de Est şi Indonesia Action Network au protestat în faţa sediului general Freeport din Phoenix, Arizona, împotriva crimelor comise de poliţia indoneziană la mina Grasberg.[xxii]

Consiliul director al Freeport-McMoRan
Preşedintele Freeport-McMoRan (FCX) James R. Moffet deţine mai mult de patru milioane de acţiuni cu o valoare individuală de aproximativ 42$. Conform raportului anual FCX din iunie 2011, salariul acestuia pe 2010 a fost de 30,57 milioane de dolari. Preşedintele consiliului de administraţie, Richard C. Adkerson, deţine mai mult de 5,3 milioane $ în acţiuni. Salariul său pe 2010 a fost deasemenea de 30,57 milioane de dolari. Veniturile obţinute îi plasează în jumătatea superioară a topului 1% mondial. Interconectivitatea cu forurile de putere de la cel mai înalt nivel de la Casa Albă şi Pentagon, după cum indică atenţia deosebită acordată de Secretarul Apărării şi de faptul că preşedintele SUA cunoaşte situaţia, nu lasă nici o urmă de îndoială asupra faptului că directorii Freeport-McMoRan sunt poziţionaţi ferm la cel mai înalt nivel al clasei corporatiste transnaţionale. Mai jos este o listă cu directorii Freeport-McMoRan şi asociaţii acestora (din trecut sau actuali) din administraţie şi/sau corporaţii:

· James R. Moffett – co-preşedinte, preşedinte şi director la McMoRan Exploration Company; PT Freeport Indonezia; Madison Minerals Inc.; Horatio Alger Association of Distinguished Americans; Agrico, Inc.; Petro-Lewis Funds, Inc.; Bright Real Estate Services, LLC; PLC–ALPC, Inc.; FM Services Company.
· Richard C. Adkerson – Arthur Andersen & Company; preşedinte al consiliului de administraţie, International Council on Mining and Metals; membru al comitetului de administraţie, International Copper Association, The Business Council, the Business Roundtable; membru al comitetului consultativ la Kissinger Institute şi Madison Minerals Inc.
· Robert J. Allison, Jr – Anadarko Petroleum Corporation (în 2010 venituri de $11 miliarde); Amoco Production Company.
· Robert A. Day – Director General la Fundaţia W. M. Keck (în 2010 bunuri în valoare de mai mult de 1 miliard $); avocat în Costa Mesa, CA.
· Gerald J. Ford – Hilltop Holdings Inc.; FirstAcceptance Corporation; Pacific Capital Bancorp (cifră anuală de vânzări de 13 miliarde $); Golden State Bancorp, Inc. (fuziune cu Citigroup în 2002); Rio Hondo Land & Cattle Company (cifră anuală de vânzări de 1,6 milioane $); Diamond Ford, Dallas (cifră de vânzări, 200 milioane $); Scientific Games Corporation; SWS Group, Inc. (cifră de vânzări 422 milioane $); American Residential Communities LLC.
· H. Devon Graham, Jr – R. E. Smith Interests Inc. (companie de management al bunurilor; profit 670.000 $).
· Charles C. Krulak – preşedinte la Birmingham – Southern College; comandant Marine Corps, 1995–1999; MBNA Corporation; Union Pacific Corporation (cifră anuală de vânzări de 17 miliarde $); Phelps Dodge Corporation (achiziţionată de FCX în 2007).
· Bobby Lee Lackey – Director General la McManus–Wyatt Hidalgo Produce Marketing Co.
· Jon C. Madonna – Director General la KPMG, (servicii de audit profesionale; cifră anuală de vânzări 22,7 miliarde $); AT&T Inc. (2011 venituri de 122 miliarde $); Tidewater Inc. (2011 venituri de 1,4 miliarde $).
· Dustan E. McCoy – Director General la Brunswick Corp. (profit 4,6 miliarde $); Louisiana – Pacific Corp. (2011 profit 1,7 miliarde $).
· B. M. Rankin, Jr – vicepreşedinte la FCX; co-fondator în 1969 al McMoRan Oil & Gas LLC.
· Stephen Siegele – fondator/ Director General la Advanced Delivery & Chemical Systems, Inc.; Advanced Technology Solutions; Fluorine On Call, Ltd.

Consiliul de administraţie al Freeport-McMoRan, parte componentă a topului 1% mondial, nu numai că deţine controlul celei mai mari companii miniere din lume extractoare de cupru şi aur, dar menţine şi strânse legături cu membrii din consiliile de administraţie a altor două mari multinaţionale, bănci, fundaţii, armată şi grupuri guvernamentale. Acest consiliu de administraţie, format din 12 membrii, constituie o reţea strânsă de persoane cu conexiuni şi influenţă în actul decizional al altor mari companii şi controlează aproximativ 200 miliarde de dolari, venitul anual al acestora.
Freeport-McMoRan demonstrează cum industria extractoare de minereuri se îmbogăţeşte pe seama fondului comun de resurse naturale, însuşindu-şi surplusul rezultat în urma eforturilor angajaţilor, prin furtul bunurilor ce aparţin de drept tuturor. Acest proces este protejat de guvernele din ţările unde Freeport desfăşoară activităţi miniere, protectorul suprem fiind chiar imperiul militar al SUA şi al Organizaţiei Atlanticului de Nord (NATO). În plus, Freeport-McMoRan are conexiuni cu unul din cele mai mari grupuri transnaţionale capitaliste de elită din lume. Peste 7% din acţiunile Freeport sunt deţinute de BlackRock, Inc., o mare firmă de management al investiţiilor cu sediul în Manhattan, NY.

Sectorul de investiţii: BlackRock
Internaţional, multe firme operează primar ca şi grupuri de investiţii, administrând capital şi investind în alte companii. Adesea, aceste firme nu fac nimic altceva decât bani, şi sunt preocupate să evite orice intervenţie şi să-şi recupereze capitalul oriunde în lume cu ajutorul diverselor taxe, regulamente şi intervenţii guvernamentale.
BlackRock, Inc. este cea mai mare firmă de management al investiţiilor din lume, cu peste 10.000 de angajaţi şi echipe de investiţii în 27 de ţări. Baza sa de clienţi, pe lângă programe de pensii pentru public, corporaţii, sindicate şi sectoare din industrie, include şi guverne, companii de asigurări, fonduri de întrajutorare, aşezăminte, fundaţii, opere de caritate, corporaţii, instituţii oficiale, fonduri suverane de sănătate, bănci, personal din finanţe-bănci şi indivizi de peste tot din lume. În decembrie 2009, BlackRock a achiziţionat Barclays Global Investors. Din martie 2012, BlackRock administrează bunuri în valoare de 3,68 trilioane de dolari provenite din dividende, venituri fixe, operaţiuni cu bani lichizi, investiţii alternative, imobiliare şi consultanţă.[xxiii]
Pe lângă Freeport-McMoRan, BlackRock deţine pachete majoritare la
– Chevron (49 milioane acţiuni, 2,5%),
– Goldman Sachs (13 milioane acţiuni, 2,7%),
– Exxon Mobil (121 milioane acţiuni, 2,5%),
– Bank of America (251 milioane acţiuni, 2,4 %),
– Monsanto (12 milioane acţiuni, 2,4 %),
– Microsoft (185 milioane acţiuni, 2,2 %),
– şi multe altele.[xxiv]
BlackRock administrează fonduri de investiţii atât publice cât şi private precum Fondul de Pensii al Funcţionarilor Publici din California, Fondul de Pensii al Cadrelor Didactice din California, Freddie Mac, Cercetaşii SUA, Boeing, Sears, Verizon, Raytheon, PG&E, Fondul de Pensii al Angajaţilor din NYC, Asociaţia Regională a Pensionarilor din Los Angeles, GE, Cisco şi altele.
Conform raportului anual al BlackRock, publicat în aprilie 2011, consiliul director este compus din 18 membrii. Consiliul conţine trei mari categorii de clase – clasa I, clasa II şi clasa III – mandatul membrilor unei clase expirând în fiecare an prin rotaţie. Membrii unei clase sunt în general aleşi la fiecare şedinţă anuală pentru un mandat de trei ani sau până când sunt înlocuiţi de alţi succesori calificaţi. Fiecare clasă conţine aproximativ o treime din numărul total de directori ce alcătuiesc consiliul director.
BlackRock are acorduri speciale cu Merrill Lynch & Co., Inc., o subsidiară deţinută în întregime de Bank of America Corporation, cu Barclays Bank PLC şi filialele. Doi până la patru membrii ai consiliului sunt din conducerea BlackRock; un director este desemnat de Merrill Lynch; doi directori, fiecare într-o clasă diferită sunt desemnaţi de PNC Bank; doi directori, fiecare într-o clasă diferită sunt desemnaţi de Barclays; iar restul directorilor sunt independenţi.

Consiliul director al BlackRock

Mai jos este o listă cu directorii BlackRock şi afilierile acestora (din trecut sau din prezent) în mediul corporatist, cu diverse instituţii, etc:
Directorii din Clasa I (mandatul expiră în 2012):

· William S. Demchak – vicepreşedinte senior la PNC (bunuri 271 miliarde $); JPMorgan Chase & Co. (2011 bunuri 2,2 trilioane $).
· Kenneth B. Dunn, PhD – profesor de economie şi finanţe la David A. Tepper School of Business din cadrul Universităţii Carnegie Mellon; ex MD la Morgan Stanley Investment Management (bunuri 807 miliarde $).
· Laurence D. Fink – preşedinte/Director General la BlackRock; administrator, Universitatea New York; administrator, Boys’ Club din NY.
· Robert S. Kapito – preşedinte la BlackRock; administrator la The Wharton School, Universitatea Pennsylvania.
· Thomas H. O’Brien – fost Director General la PNC; Verizon (2011 venituri 110 miliarde $).
· Ivan G. Seidenberg – fost preşedinte la Verizon; fost Director General la Bell Atlantic; Honeywell International Inc.(2010 venituri 33,3 miliarde $); Pfizer Inc. (2011 venituri 64 miliarde $); fost preşedinte al Business Roundtable; National Security Telecommunications Advisory Committee; Preşedintele Consiliului Academiei de Ştiinţe din New York.[xxv]

Directorii din Clasa II (mandatul expiră în 2013):
· Abdlatif Yousef Al-Hamad – preşedinte consiliu de administraţie la Fondul Arab pentru Dezvoltare Economică şi Socială (bunuri 2,7 trilioane $); fost Ministru de Finanţe şi Ministru al Planificării, Kuwait; Kuwait Investment Authority; Task Force la Multilateral Development Banks; International Advisory Boards of Morgan Stanley, Marsh & McLennan Companies, Inc., American International Group, Inc. şi National Bank of Kuwait.
· Mathis Cabiallavetta – Swiss Reinsurance Company Ltd (2010 venit 28 miliarde $); Director General la Marsh & McLennan Companies, Inc. (2011 venit 11,5 miliarde $); Union Bank din Elveţia (2012 bunuri 620 miliarde $); Philip Morris International (2010 venit 27 miliarde $).
· Dennis D. Dammerman – General Electric Company (2012 venit 147 miliarde $); Capmark Financial Group (fost GMAC); American International Group (2010 venit 77 miliarde $); Genworth Financial (2010 bunuri 100 miliarde $); Swiss Re (2012 bunuri 620 miliarde $); Discover Financial Services (2011 venit 3,4 miliarde $).
· Robert E. Diamond, Jr – Director General la Barclays PLC (2011 venit 32 miliarde $); International Advisory Board la British–American Business Council.
· David H. Komansky – Director General la Merrill Lynch (divizie a Bank of America, 2009) (2011 bunuri 2,3 trilioane $); Burt’s Bees, Inc. (deţinută de Clorox); WPP Group (2011 venit 15 miliarde $).
· James E. Rohr – Director General la PNC (2011 venit 14 miliarde $).
· James J. Grosfeld – Director General la Pulte Homes, Inc. (2010 venit 4,5 miliarde $); Lexington Realty Trust (2011 bunuri 1,2 miliarde $).
· Sir Deryck C. Maughan – Kohlberg Kravis Roberts & Co. (2011 bunuri 8,6 miliarde $); Diretor General la Salomon Brothers din 1992 până în 1997; unul din preşedinţii US–Japan Business Council; GlaxoSmithKline plc (2011 venit 41 miliarde $); Thomson Reuters (2011 venit 13,8 miliarde $).
· Thomas K. Montag – preşedinte responsabil de marketing şi banking pentru Bank of America Corporation (2011 venit 94 miliarde $); Merrill Lynch (divizie a Bank of America, 2009; 2011 management de bunuri în valoare de 2,3 trilioane $); Goldman Sachs (2011 venit 28,8 miliarde $).

Directorii din Clasa III (mandatul expiră în 2014):
· Murry S. Gerber – preşedinte executiv la EQT Corp. (2010 venit 1,3 miliarde $); Halliburton Company.
· Linda Gosden Robinson – fost Director General la Robinson Lerer & Montgomery, LLC; Young & Rubicam, Inc.; WPP Group plc (2011 venit 15 miliarde $); Revlon, Inc. (2011 venit 1,3 miliarde $).
· John S. Varley – Director General la Barclays PLC (2011 venit 32 miliarde $); AstraZeneca PLC (2011 venit 33,5 miliarde $).

BlacRock reprezintă una dintre cele mai mari reţele de putere condensată din top 1%. Cei 18 membrii ai consiliului director sunt conectaţi la o parte semnificativă a nucleului mondial de valori financiare. Deciziile lor pot schimba imperii, distruge monede naţionale şi pot aduce în pragul sărăciei milioane de oameni. Unii dintre giganţii de top mondial ai lumii capitaliste sunt conectaţi prin intermediul consiliilor de administraţie BlackRock, inclusiv Bank of America, Merrill Lynch, Goldman Sachs, PNC Bank, Barclays, Swiss Reinsurance Company Ltd, American International Group (AIG), UBS AG, Arab Fund for Economic and Social Development, JPMorgan Chase & Co. şi Morgan Stanley.

Companiile de top la nivel mondial şi legăturile dintre acestea
Un studiu ETH Zürich publicat în 2011 de Stefania Vitali, James B., Glattfelder şi Stefano Battiston a arătat că un grup restrâns de companii – în principal bănci – exercită o putere imensă asupra economiei globale.[xxvi] Folosind informaţii din Orbis 2007, o bază de date ce cuprinde 37 de milioane de companii şi investitori, cercetătorii elveţieni au analizat economia mondială folosind modele matematice. Studiul este primul ce a urmărit 43.060 de corporaţii transnaţionale şi reţeaua de legături dintre acestea. A fost creată astfel o „hartă“ cu 1.318 de companii aflate în centrul economiei globale. Rezultatul cercetării a pus astfel pe hartă o „super entitate“ formată din 147 de companii ce controlează în jur de 40% din venituri.
Cele mai puternice 25 de companii din cele 147 identificate, sunt următoarele: (1) Barclays PLC*; (2) Capital Group Companies, Inc.; (3) FMR Corporation; (6) JPMorgan Chase & Co.*; (7) Legal & General Group PLC; (8) Vanguard Group, Inc.; (9) UBS AG; (10) Merrill Lynch & Co., Inc.*; (11) Wellington Management Co., LLP; (12) Deutsche Bank; (13) Franklin Resources, Inc.; (14) Credit Suisse Group*; (15) Walton Enterprises, LLC; (16) Bank of New York Mellon Corporation; (17) Natixis SA; (18) Goldman Sachs Group, Inc.*; (19) T. Rowe Price Group, Inc.; (20) Legg Mason, Inc.; (21) Morgan Stanley*; (22) Mitsubishi UFJ Financial Group, Inc.; (23) Northern Trust Corporation; (24) Société Générale; (25) Bank of America Corporation*. (* reprezintă directorii BlackRock)
De remarcat, pentru studiul nostru, faptul că membrii consiliului de administraţie al BlackRock au legături directe cu cel puţin şapte din cele 25 de corporaţii de top, pe care cercetătorul Vitali şi ceilalţi le-au identificat ca formând o „super-entitate“ internaţională. Cei 18 membrii ai consiliului controlează şi influenţează zeci de trilioane de dolari şi reprezintă nucleul sectorului financiar corporatist. Mai jos este un exemplu în secţiune de entităţi cheie şi bunuri ce aparţin corporaţiilor ce alcătuiesc „super-entitatea“ economică mondială aşa cum a fost ea descrisă de Vitali şi ceilalţi.
La cel mai înalt nivel al acestei „super-entităţi“ economice au fost identificate următoarele legături şi figuri cheie:

· Companiile Capital Group – control privat; cu sediul în Los Angeles; administrează 1 trilion $ în bunuri.
· FMR – una dintre cele mai mari firme de administrare de fonduri reciproce, administrează 1,5 trilioane $ în bunuri şi serveşte peste 20 de milioane de clienţi şi instituţii; Edward C. (Ned) Johnson III, preşedinte şi Director General.
· AXA – administrează 1,5 trilioane $ în bunuri, servind 101 milioane de clienţi; Henri de Castries, Administrator General şi Director, Nestlé SA.
· State Street Corporation – gestionează bunuri în valoare de 1,9 trilioane $; directori: Joseph L. Hooley şi Kennett F. Burnes, fost preşedinte şi Director General la Cabot Corporation (2011 venit 3,1 miliarde $).
· JPMorgan Chase & Co. (2011 bunuri 2,3 trilioane $) –  directori: James A. Bell, fost vicepreşedinte executiv la compania Boeing; Stephen B. Burke, Director General la NBCUniversal şi vicepreşedinte executiv la Comcast Corporation; David M. Cote, Director General la Honeywell International, Inc.; Timothy P. Flynn, fost preşedinte la KPMG International; şi Lee R. Raymond, fost Director General la Exxon Mobil Corp.
· Vanguard (2011 bunuri în administrare în valoare de 1,6 trilioane $) – directori: Emerson U. Fullwood, Fost vicepreşedinte la Xerox Corporation; JoAnn Heffernan Heisen, fost vicepreşedinte la Johnson & Johnson, Robert Wood Johnson Foundation; Mark Loughridge, Director la IBM Global Financing; Alfred M. Rankin, Jr, Director General la NACCO Industries, Inc., National Association of Manufacturers, Goodrich Corporation, şi preşedinte la Federal Reserve Bank din Cleveland.
· UBS (2012 bunuri 620 miliarde $) – directori: Michel Demaré, membru al consiliului de administraţie la Syngenta şi la IMD Foundation (Lausanne); David Sidwell, fost Director la Morgan Stanley.
· Merrill Lynch (Bank of America) (2011 bunuri în administrare în valoare de 2,3 trilioane $) – directori: Brian T. Moynihan, Director General la Bank of America; Rosemary T. Berkery, consilier juridic general pentru Bank of America/Merrill Lynch (fostă Merrill Lynch & Co., Inc.), membru al New York Stock Exchange‘s Legal Advisory Committee, director la Securities Industry and Financial Markets Association; Mark A. Ellman, director administrator la Credit Suisse First Boston; Dick J. Barrett, co-fondator al Ellman Stoddard Capital Partners şi director la MetLife, Citigroup Inc., UBS, The Carlyle Group, ImpreMedia, Verizon, Fluor Corporation, Wells Fargo & Co. şi Goldman Sachs Group.

Directorii acestor companii super interconectate reprezintă doar un mic fragment din top 1%. Majoritatea persoanelor cu bunuri ce depăşesc în valoare 588.000 $ nu reprezintă jucători majori pe piaţa internaţională a finanţelor. În cel mai bun caz, pentru a genera profit, aceştia angajează firme specializate în managementul bunurilor. Valoarea netă a acestora este deseori blocată în bunuri fără valoare financiară precum imobiliare şi afaceri.

Clasa corporatistă transnaţională şi puterea globală
Cum reuşeşte clasa corporatistă transnaţională să menţină concentrată averea şi puterea la nivel mondial? Cei mai bogaţi 1% din totalul populaţiei planetei reprezintă aproximativ 40 de milioane de adulţi. Aceşti 40 de milioane de oameni constituie cel mai bogat segment al populaţiilor ţărilor şi regiunilor dezvoltate. Majoritatea acestora sunt profesionişti şi ocupă locuri de muncă sigure în cadrul unor instituţii recunoscute. Aproximativ 10 milioane de astfel de indivizi deţin bunuri în valoare de peste 1 milion de $, şi aproximativ 100.000 deţin bunuri financiare în valoare de 30 de milioane de $. Următorul nivel, imediat sub cei din top 1%, la categoria întâi, este deţinut de oameni cu locuri de muncă obişnuite în cadrul marilor corporaţii, guvernelor, companiilor proprietate personală sau în diverse instituţii din lume. Această primă categorie deţine în jur de 30-40 % din totalul angajaţilor în ţările dezvoltate, 30% în ţările cu economii în curs de dezvoltare şi 20% în economiile periferice.
A doua categorie de oameni ai muncii este formată din angajaţi ocazionali, muncitori din fabrici, muncitori ce lucrează în stradă sau zilieri, categorie ce beneficiază din ce în ce mai puţin de suport din partea autorităţilor şi a organizaţiilor de asistenţă socială. În marea lor parte concentraţi în metropole, aceştia constituie aproape 30-40 % din totalul muncitorilor în economiile puternic industrializate şi 20% în economiile în curs de dezvoltare şi cele periferice. Rămâne astfel a o treia categorie, cea a oamenilor săraci, ce variază de la 30 % din numărul de adulţi în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare până la 50% din numărul populaţiei în ţările nedezvoltate, unde oportunităţile de trai sunt extrem de limitate şi lumea se luptă să supravieţuiască. Aceştia sunt cei 2,5 miliarde de oameni ce trăiesc cu mai puţin de 2 $ pe zi, ce mor în fiecare zi cu zecile de mii de malnutriţie şi alte boli uşor de tratat, şi care probabil nu au auzit niciodată un ton de apel telefonic.[xxvii]
După cum am văzut în exemplele cu sectorul financiar şi minier, elitele corporatiste sunt interconectate prin intermediul consiliilor de administraţie a peste 70 de mari multinaţionale, grupuri administrative, organizaţii media şi alte instituţii academice şi non-profit. În exemplul cu sectorul de investiţii se observă legături financiare mult mai puternice comparativ cu sectorul minier; cu toate acestea, ambele sectoare reprezintă reţele vaste de resurse ce sunt concentrate în cadrul fiecărei companii la nivel de consiliu de administraţie. Exemplul succint cu resursele şi directorii altor opt companii interconectate reprezintă o replică la scară redusă a unui model general de legături între consiliile de administraţie al corporaţiilor, grupurilor administrative, media şi guvernele ce controlează vaste resurse globale. Aceste relaţii strânse sunt întâlnite la nivelul companiilor de top al clasei corporatiste transnaţionale şi formează astfel o reţea puternică şi compactă de indivizi ce au interese comune în a-şi consolida poziţia dominantă mondială.
Studii de sociologie au demonstrat faptul că directoratele au potenţialul de a facilita coeziunea politică.[xxviii] Consiliile corporaţiilor transnaţionale se întrunesc în mod regulat pentru a stimula maximizarea profitului şi viabilitatea pe termen lung a planurilor de afaceri. Într-o oarecare măsură se poate spune că se formează alianţe conspiraţioniste în cadrul acestor consilii de directori atunci când aceştia facilitează plăţi către oficiali guvernamentali, conduc activităţi ce subminează organizaţiile de muncă, caută să manipuleze preţul unor produse (aur spre exemplu) sau se implică în comerţul ilicit. Cei 30 de directori din exemplul nostru, din cadrul a două mari companii puternic interconectate, influenţează unele dintre cele mai puternice grupuri administrative din lume, precum British-American Business Council, US-Japan Business Council, Business Roundtable, Business Council şi Kissinger Institute. Aceştia influenţează aproximativ 10 trilioane $ în resurse monetare şi controlează vieţile şi locurile de muncă a multe sute de mii de oameni. Ei formează o elită în sine, ce activează într-o lume a elitelor de top mondial şi se constituie în clasa guvernantă de drept a lumii capitaliste.
În plus, elitele mondiale ce compun topul 1% influenţează media corporatistă şi deţin controlul firmelor de relaţii cu publicul. Presa corporatistă internaţională protejează interesele celor din top 1% servind drept mijloc de propagandă pentru clasa guvernantă. Aceasta oferă divertisment maselor şi distorsionează realitatea şi inegalităţile. Ştirile sunt controlate de cei 1% pentru a menţine iluzia speranţei şi pentru a deturna atenţia de la cei puternici şi a nu fi blamaţi pentru condiţiile de viaţă grele. [xxix] Doi din cei 30 de directori prezentaţi anterior ca exemplu au legături directe cu media şi cu relaţiile publice. Thomas H. O’Brien şi Ivan G. Seidenberg sunt amândoi membrii în consiliul Verizon Communications, unde Seidenberg este preşedinte. Verizon a raportat peste 110 miliarde $ ca venit din operaţiuni în 2011. [xxx] David H. Komansky şi Linda Gosden Robinson sunt în consiliul de administraţie al WPP Group, ce se prezintă pe sine ca lider mondial în marketing şi comunicaţii, cu venituri de peste 65 de miliarde de $ în 2011.

Superclasa transnaţională
„Superclasa“, aşa cum a fost ea denumită de David Rothkopf se află localizată şi mai adânc în interiorul 1% al elitei mondiale. David Rothkopf, fost director la Kissinger Associates şi adjunct al Secretarului pentru Comerţ pentru Internaţional Trade Policy and Development, a publicat în 2008 lucrarea Superclass: The Global Power Elite and the World They Are Making.[xxxii] Conform lui Rothkopf, superclasa reprezintă aproximativ 0.0001 % din populaţia lumii şi este alcătuită din 6.000-7.000 de persoane (unii spun 6.660). Ei sunt aceia din vârful absolut al piramidei puterii globale, ce frecventează staţiunea Davos din Elveţia, zboară cu avioane private, au foarte mulţi bani, au legături strânse în mediul corporatist, elite ce construiesc politicile globale. Ei sunt 94% bărbaţi, predominant albi, în cea mai mare parte din America de Nord şi Europa. Ei stabilesc agendele Comisiei Trilaterale, Grupului Bilderberg, G8, G20, NATO, Băncii Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
Aceştia fac parte din elita financiară, corporaţii transnaţionale, guverne, armată, academii, organizaţii nonguvernamentale, grupuri spirituale sau alte elite din umbră. Aceste elite din umbră includ, spre exemplu, organizaţii ce deservesc securitatea naţională şi au conexiuni strânse cu lumea politică şi cu cartelurile internaţionale de droguri, ce extrag anual 8.000 de tone de opium din zonele de război în care SUA este implicată, ca apoi să spele 500 miliarde de $ prin intermediul băncilor transnaţionale, dintre care jumătate îşi au sediul în SUA. [xxxiii]
„Superclasa“ se bazează pe influenţă şi putere, aşa cum a descris-o Rothkopf. Deşi în lume sunt peste 1.000 de miliardari, nu toţi sunt parte a superclasei în termeni de influenţă a politicilor globale. Cu toate astea, aceşti 1.000 de miliardari au de două ori mai multă avere decât alte 2,5 miliarde de oameni mai puţin bogaţi. Sunt foarte conştienţi de marile inegalităţi ce există în lume, şi muncesc din greu să menţină acest sistem neschimbat.

NATO şi securitatea „superclasei“

Protecţia capitalului este principalul motiv pentru care ţările NATO sunt responsabile pentru 85 % din cheltuielile mondiale cu înarmarea, Statele Unite cheltuind mai mult decât toate ţările din lume la un loc.[xxxiv] Teama de rebeliuni şi alte forme de manifestare a neliniştii stă la baza agendei globale NATO în războiul împotriva terorismului.[xxxv, xxxvi] NATO se erijează cu uşurinţă într-o forţă poliţienească pentru clasa transnaţională corporatistă. Odată cu definitivarea acestei clase transnaţionale în anii 80, ce a coincis cu colapsul URSS, NATO a început să desfăşoare operaţiuni pe o suprafaţă mai extinsă. S-a aventurat la început în Balcani, unde a şi rămas, pentru a se muta apoi în Afghanistan. NATO a început o misiune de antrenament în Irak în 2005 şi a condus operaţiuni în Libia.
A devenit clar faptul că „superclasa“ foloseşte NATO pentru a menţine securitatea globală. Aceasta face parte dintr-o strategie de expansiune a dominaţiei militare SUA în toată lumea. În acelaşi timp imperiul mediatic, industrial şi militar SUA-NATO acţionează în slujba clasei corporatiste transnaţionale pentru a proteja oriunde în lume capitalul internaţional. [xxxvii]
Sociologii William Robinson şi Jerry Harris au anticipat această situaţie în 2000 atunci când au descris „trecerea de la statul social la statul poliţienesc suprasaturat de expansiunea bruscă a forţelor de securitate publice şi private, de încarcerarea în masă a populaţiilor excluse (în mod disproporţionat minorităţile), de noile forme de apartheid social… şi de legislaţia antiemigrare“. [xxxviii]
Agenda globală a superclasei de astăzi a fost prezisă cu acurateţe de această teorie, inclusiv consolidarea continuă a capitalului mondial fără intervenţii din partea guvernelor sau a mişcărilor militante pentru egalitarism social. [xxxix]
În plus, această agendă duce la sărăcirea şi mai acută a jumătăţii sărace a populaţiei lumii, şi la scăderea vertiginoasă în spirală a salariilor pentru toţi cei din categoria a doua şi chiar pentru câţiva din categoria întâi. [xl] Este o lume ce se confruntă cu o criză economică, în care soluţia neoliberală propusă este să se investească mai puţin în nevoile populaţiei şi mai mult în securitate.[xli] Este o lume în care instituţiile financiare răspund la faliment prin tipărirea şi mai multor bancnote, producând o ameliorare cantitativă cu trilioane de dolari noi ce vor genera o şi mai mare inflaţie. Este o lume a conflictului permanent, în care se investeşte pentru a distruge şi se cheltuieşte şi mai mult pentru reconstrucţie – un ciclu de care profită clasa transnaţională corporatistă şi reţeaua mondială a puterii economice. Este o lume în care sunt doborâte drone, se produc asasinate extrajuridice, o lume a crimelor şi distrugerii atât acasă cât şi peste hotare.
Control social total
Mişcarea de tip Occupy foloseşte mantra 1% versus 99% ca şi concept major în demonstraţiile, subminările şi provocările împotriva practicilor clasei transnaţionale corporatiste, în cadrul căreia superclasa globală este un element cheie în implementarea unei agende a super-elitei pentru perpetuarea războiului şi a controlului social total. Occupy este exact fenomenul de care superclasa se teme cel mai mult: o mişcare democratică globală ce demască agenda clasei transnaţionale corporatiste şi înscenarea continuă a alegerilor guvernamentale, în care actorii se pot schimba dar rezultatul rămâne acelaşi. Cu cât mişcarea Ocuppy refuză să coopereze cu agenda clasei transnaţionale corporatiste şi continuă să mobilizeze activişti, cu atât mai mult este posibil ca întreg sistemul de dominaţie să se prăbuşească sub presiunea mişcărilor democratice populare. ∞

Despre autori:
· Dr. Peter Phillips este profesor de sociologie la Universitatea de Stat Sonoma din California şi preşedinte al Media Freedom Foundation /Project Censored.
· Kimberly Soeiro este student la Sociologie la Universitatea de Stat Sonoma, pasionat de cercetare şi activist.
· Autorii aduc mulţumiri speciale către Mickey Huff, director Project Censored şi Andy Roth, director asociat Project Censored, pentru editare şi pentru sugestiile importante aduse acestui articol.

Nota editorului:

Aceasta este o versiune editată a articolului The Global 1% – Exposing the Transnational Ruling Class de dr. Peter Phillips şi Kimberly Soeiro.
Pentru a consulta articolul complet cu notele de final, vizitaţi: http://tinyurl.com/97dsxvh.

Sursa: revista Nexus Magazine – editia romana – www.nexusmagazine.ro

Parazitii – musafirii nepoftiti

Ştiaţi că organismul nostru este colonizat de o mulţime de paraziţi care ,,mănâncă” zilnic din noi?
Vreţi să accepaţi sau nu, realiatea este că toţi avem în noi diferite specii de paraziţi care ne consumă substanţele nutritive şi ne expun  unor    boli înfiorătoare.
Toţi oamenii au? 
Fără excepţie!
Vă aduc la cunoştinţă că oamenii de pe planetă se împart în 2 categorii:
1. Oameni care se detoxifică (periodic)  de paraziţi.
2. Oameni care NU se detoxifică de paraziţi.
Aşadar nici NU se pune problema organismului neinfestat. Suntem cu toţii mult prea expuşi, cu atât mai  mult în aceste vremuri cu aer poluat, apă murdară şi mâncare infestată.
Partea bună este că…
… dacă avem un stil de viaţă sănătaos şi  echilibrat, care ne asigură un sistem imunitar puternic, corpul nostru este capabil să ţină cât de cât sub control majoritatea paraziţilor cu care ne infestăm. ÎNSĂ dacă nu avem grijă de sănătatea noastră, avem toate  şansele  ca  mai devreme sau mai târziu paraziţii să ne  producă o grămadă de boli.
Legătura dintre paraziţi şi boli   
După mai multe experiemente, cercetătoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia că multe din bolile cu care se confruntă omenirea în  zilele noastre sunt produse de un anume parazit. Ea a scris despre aceste descoperiri revoluţionare şi în cartea “Vindecarea tuturor formelor de cancer”, pe care v-o recomandăm chiar dacă nu aveţi cancer. 
Cercetătoarea a descoperit prin experimente că:
+ organismele TUTUROR pacinetilor bolnavi de cancer erau supraîncarcate cu parazitul Fasciolopsis buskii (un vierme plat).
800px-Fasciolopsis_buski_egg_08G0039_lores
TOŢI pacienţii cu boli de piele erau supra-infestaţi cu viermi cilindrici (oxiuri,limbrici etc).
oxiur
+ TOŢI pacienţii cu acnee rosacee erau puternic infestaţi cu parazitul Leishmania. 
+ TOŢI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor – Eurytrema.
Eur-pan-Adu
+ TOŢI cei care suferă de migrene au nematodul Strongyloides.
strongloides
+ personele cu ASTM au ascarizii în plămâni.
ascarizi
Multe persoane care fac infarct au viermi în inima. 
+ Paraziţii care ajung la creier produc BOLI PSIHICE, în special schizofrenia.
Persoanele care transpiră excesiv noaptea sunt suprainfestate cu ascarazi.
Şi lista poate continua.
Aşadar Hulda Clark a tras concluzia că paraziţii reprezintă o componentă esenţială în producerea  a 90% din bolile cu care oamenii se confruntă în ziua de astăzi.
 
De ce sunt paraziţii periculoşi?
Paraziţii colonizează de obicei colonul şi intestinul subţire al oamenilor, unde pot produce boala  chron sau polipi, însă pot rămâne şi inofensivi  dacă gazda are un sistem imunitar puternic şi o floră intestinală echilibrată.
Partea proastă incepe atunci când paraziţii reuşesc să treacă din intestine în restul organismului şi se instalează în alte organe, incep să apară bolile. Trecerea din intestine în alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate, şi DOAR în condiţiile în care organismul este infestat cu alcool izopropilic.
 Atenţie! Paraziţii nu pot supravieţui în alte organe în afară de intestin, decât în prezenţa  ALCOOLULUI IZOPROPILIC (un produs   secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent).
CUM ajunge alcoolul izopropilic în corpul tău?
Foarte simplu, deoarece e o substanţă la care suntem cu totii expuşi în aceste vremuri. El se găseşte în: majoritatea şampoanelor (şi pătrunde prin piele în corp), în sucurile din comerţ, în produsele cosmetice, în apa de gură, în fixativul pentru păr, în toate produsele pentru bărbierit, în cafeaua decofeinizată, în cerealele prelucrate, în diferite medicamente… şi lista poate continua.
Mai mult decât atât, specia comună de bacterii clostridium produce alcool izopropilic în intestinul tău.
Ideea e că suntem atât de expuşi încât chiar NU avem cum să ne ferim. Asta e realitatea, oricât de înfiorător ar suna.
Însă vestea bună este că Dumnezeu ne-a lăsat în natură exact leacurile de care avem nevoie,   pentru a ne curăţa periodic organismul de paraziţi.
Programul 100% natural de eliminare a paraziţilor – Are la bază 3 PLANTE: 
+ PELINUL (capsule sau ceai) 
+ CUIŞOARELE (recomand cuişoare întregi, în locul capsulelor) 
+ Tinctura din COAJĂ DE NUC NEGRU
Aceste 3 ingrediente luate împreună au potenţialul să omoare majoritatea speciilor de paraziţi care  ne colonizează corpul.
Mai mult sunt 100% NATURALE, iar ingredientele se pot găsi la oricare magazin naturist (mai puţin tinctura de nuc negru, care se găseşte mai rar în magazine, însă se găseşte lejer pe internet).
Durează 3 săptămâni !
Iată programul pe cele 3 săptămâni: * După cum vedeţi tratamentul are 2 FAZE:
1. Faza de început (deparazitarea) – în care se face tratament intesiv pentru a elimina paraziţii şi ouale acumulate.
2. Faza de menţinere – în care se ia  o dată pe săptămană tratamentul, pentru a preveni o nouă  suprainfestare – pe care ar fi bine să-l ţineţi regulat, toată viaţa.
Adică: O dată în fiecare săptămână veţi lua 2 linguriţe de tinctură de nuc negru7 capsule de pelin şi 7 capsule de cuişoare (aproximativ 3 linguriţe de cuişoare întregi).
 Simplu, nu?
Respectând aceste principii vom ajuta  ENORM corpul în lupta cu paraziţii, la care suntem cu toţii expuşi în fiecare zi.
Alte  remedii care ajută în lupta cu paraziţii:
1. Usturoiul
Deşi este cunoscut pentru calităţile antiparazitare, antifungice, antibacteriene şi de antibiotic natural pe care le are, beneficiile usturoiului merg mult   mai departe de atât. Eu de exemplu în ultimii 2 ani n-am luat niciun medicament alopat, indiferent că am avut ferbă   39-40. De fiecare dată când răcesc îmi fac un suc de lămâie şi mănânc câţiva căţei de USTUROI. În aceşti 2 ani n-am fost răcit niciodată mai mult de 3 zile, iar tratamentul nu a dat niciodată greş.
2. Argila
Un alt supliment MIRACULOS. Şi nu exageraz deloc. E unul din cele mai bune remedii pentru paraziţi, însă are multe alte beneficii.
Curăţă intreg oganismul de toxine şi metale grele, purifică sângeledetoxifică ficatuldetoxifică intestineleechilibrează glandele endocrine, ajută flora intestinală, are efect antidepresiv şi antistresrepară leziuniile din întreg tubul digestiv (de la gingivită, roşu în gât, gastrită, intestin iritabil.până la hemoroizi),   şi foarte multe alte beneficii.
Administrare: Deşi se găseşte şi sub formă de capsule, eu recomand argila pulbere sau granule, care se lasă într-o cană cu apă de seara până dimineaţa. Dimineaţa se amestecă şi se bea apa argiloasă tulbure. Nu uitaţi că Dumnezeu ne-a făcut din ţărână.
3. Nuca de cocos
Este plin internetul de articole despre beneficiile antiparazitareantibacteriene şi în special antifungice ale uleiului de cocos. Se poate consuma ulei de cocos natural, însă eu recomand nuca de cocos întreagă pentru rezultate mai bune.
Ţin minte că am citit pe un forum despre unu băiat relativ sănătos, care a decis să faca o cură de două săptămâni cu ulei de cocos, deoarece auzise că este sănătos. În timpul celor două săptămâni i s-a întâmplat de două ori să  defecheze un pumn de viermi. Groaznic nu-i aşa?
4. Seminţe CRUDE de dovleac
Aproximativ 50 de seminţe de dovleac dimineaţa pe stomacul gol, era cura împortiva paraziţilor recomandată de regretatul Valeriu Popa.
Acest remediu are capacitatea să omoare cele  mai comune specii de paraziţi.
5. Fibrele vegetale
Este esenţial să elimini regulat materiile fecale. Constipaţia (neeliminarea fecalelor la mai mult de 48 de ore) duce inevitabil la dezvoltarea şi înmulţirea paraziţilor, deoarece le oferi mediul perfect pentru dezvoltare.
6. Probioticele si Prebioticele
Flora intestinală este bariera dintre paraziţii, bacteriile dăunătoare şi viruşii din intestin şi restul organismului. O floră intestinală echilibrată şi sănătoasă va lăsa doar nutrienţii necesari să treacă în organism, blocând orice altceva.
Pentru a menţine această floră sănătoasă este esenţial să consumăm regulat probiotice şi prebiotice.
* Probioticele sunt bacterii benefice precum cele din intestin, care se găsesc în produsele fermentate, în special IAURTUL şi KEFIRUL.
Atenţie!
Iaurtul făcut de casă bate la orice oră d.p.d.v calitativ, orice iaurt din comerţ. Aşadar mai bine cumpăraţi lapte proaspăt de la ţărani şi puneţi-l la prins, decât să daţi banii pe cel din comerţ, făcut exclusiv pentru a produce cât mai mulţi bani, şi atât.
* Prebioticele sunt alimentele care hrănesc bacteriile benefice din flora intestinală: cicoarea, napul, ceapa crudă, usturoiul crud, sparanghelul, tărâţele de grâu, fasolea şi mazărea, spanacul şi legumele cu frunze verzi, bananele, ovăzul etc. După cum se vede prebioticele se găsesc într-o gamă largă de alimente, aşa că aveţi de unde alege.
7. Vitamina C
Vitamina C joacă un rol esenţial în funcţionarea optimă a organismului, cu atât mai mult în eliminarea eficientă a paraziţilor.
ATENŢIE! Vitamina C de calitate NU se  găseşte în capsule, ci în grădină! Vitamina C e un micronutrient format dinRutina, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P, Tyrosinasa, Ascorbinogen, Acid ascorbic. Suplimentele din farmacii cu Vitamina C   conţin doar acid ascorbic, în timp ce Vitamina C din natură are TOATE componentele.
Stiaţi că ardeiul verde conţine cel puţin triplu vitamina C faţă de citrice?
Măcieşele  1500-2000 mg  Vit. C /100g.
Ardeiul verde  1600-1800 mg Vit. C/100g.
Cătina   670 mg Vit. C /100g.
Pătrunjelul 150 mg Vit. C /100g.
 Kiwi   120-180 mg Vit. C  /100g.
 Coacăzele 55-215 mg Vit. C  /100g.
 Portocalele  53 mg Vit. C  /100g
*Ideea e că, există destule surse de vitamina C în natură! Nu e nevoie să optezi pentru capsule.
8. Altele:
Am prezentat mai sus pe cele mai comune şi mai accesibile, însă asta nu înseamnă că sunt  sigurele. Mai au proprietăţi antiparazitare:
* Argintul Coloidal * Sâmburii de grepfrut şi de lămâie
* Aloe vera
* Propolisul
* Pau d’Arco
MMS (Mineral Miracle Solution)
* Iodul (Sub formă de iodură de potasiu sau soluţie lugol)
Şi lista poate continua.
Rotatia alimentelor
Ca orice organism viu, paraziţii au capacitatea de a se adapta în timp şi de a deveni imuni la alimentele sau plantele care ar fi trebuit să-i omoare.
De aceea, nu veţi avea rezultate consumând doar usturoi în fiecare zi sau doar seminţe de dovleac  în fiecare zi. Cea mai înţeleaptă alegere este ROTATIA ALIMENTELOR.
Adică o săptămâna consumăm multă nucă de cocos, în urmatoarea seminţe de dovleac, apoi trecem la argilă şi aşa mai departe.
Astfel nu numai că paraziţii nu pot dezvolta rezistenţă, dar vom fi capabili să omorâm o gamă mult mai largă de specii, deoarece nu toate  speciile mor de la acelaşi aliment.
Oricum regimul HULDEI CLARK este punctul de plecare, deoarece cele 3 componente (nucul negru, pelinul şi cuişioarele) sunt o combinaţie
care omoară majoritatea speciilor de paraziţi.în mai puţin de 3 săptămâni.
Valer TURCIN,  Cercetător ştiinţific